Posted by
Devine o experienta completa vizitarea Sighisoarei si cazarea intr-o casa istorica din anii 1670, monument de importanta internationala, renovata exemplar timp de 8 ani, pentru a nu se face niciun compromis.
Ce a facut ca acest oras sa intre in circuitul mondial al agentiilor de turism pentru city break-uri se afla in interiorul zidurilor, iar daca privim de sus harta cetatii, vom observa Casa Thaschler aflandu-se la cativa pasi de Turnul cu Ceas, atractia principala si totodata, cel mai vizitat loc.
Pentru noi a fost relaxant sa putem iesi la plimbari pana in noapte tarziu, sa ne intoarcem in casa ori de cate ori aveam chef si iar sa iesim la cate o inghetata, un suvenir. Poarta cea mai atractiva de intrare in cetate aflandu-se chiar sub fereastra noastra.
Spunand casa, pare ca vorbim de un loc cu 2-3 camere. In realitate, arata ca un boutique hotel, cu doua corpuri unite printr-o intrare boltita intr-o curte comuna splendida, cu terasa si gradina. Intr-unul dintre corpuri se afla 3 camere iar in celalalt 7, toate cu un design diferit si purtand numele si amprenta breslelor din Transilvania: cismari, brutari, tesatori...
Tehnic, pe repede
Casa Taschler se afla in Sighisoara, pe inelul zidurilor, aproape de tot ce este mai important de vizitat. Practic, ne aflam in cetate. Sunt 10 camere, unele duble matrimoniale, altele twin, apartamente sau suite de familie. Sunt acoperite, astfel, toate variantele de confort. Exista o curte comuna, frumos amenajata si ingrijita exemplar.
In acest link gasiti toate detaliile, structurate sa fie usor de parcurs, despre toata casa. Acest articol va face referire mai mult la experienta noastra de aici; cum a fost camera noastra, care a fost impresia noastra despre gazde, toate incluzand o doza de subiectivism, bineinteles.
Drumul
Hartile va vor indica o parcare la baza unor scari. Masina va ramane jos, iar de urcat vom urca aproximativ cat nivelul unu de la bloc. Apoi, pe o panta usoara, in cativa metri se ajunge la poarta saseasca a casei.
Stil
Casa Taschler a fost recladita pentru a o reda cetatii asa cum a fost odinioara; apoi, pentru a o include in circuitul turistic, dar si pentru a manifesta un sentiment de recunostinta fata de breslele din Transilvania medievala. Astfel, fiecare incapere are numele unei meserii practicate in acele vremuri. Legatura puternica a acestei case cu cetatea a facut ca familia care o administreaza sa investeasca toata energia intr-o reconditionare atat de riguroasa, incat a fost inclusa in lista cu monumente de importanta internationala.
In stilul casei se vede admiratia pentru momentele de viata trecuta a cetatii, pastrand mobilier, sobe de teracota, usi grele din acele vremuri, grinzi si piatra veche ce razbat printre tencuieli, tablouri si harti, obiecte trebuincioase atunci: pluguri din lemn, masini de cusut si tesut, cufere si lazi, astazi decorand interioarele. Picturi naive releva peste tot fotograme din viata de odinioara: in curte, pe holuri, la intrarea in camere, chiar si deasupra intrarii principale. Echilibrul pentru confortul contemporan este perfect; tot ce ne face viata confortabila, mai ales in vacanta, este integrat subtil fara sa domine, fara sa distraga atentia de la frumusetea clasica a acestei case.
Camera in care am stat
Va spuneam ca sunt 2 corpuri de cladire. In primul se intra printr-o poarta mare in curtea comuna si de acolo, catre cele 7 camere. Tot in acest corp se afla si receptia. In cel de-al 2 lea corp de cladire - lipit de primul, sunt doar 3 camere cu acces direct din zona pietonala; iar printr-un hol aflat la parter, se ajunge la fiecare camera.
In acest hol vom gasi in permanenta un expressor profesional, inclusiv cu cafea decofeinizata, ceaiuri, fructe proaspete, mai multe feluri de prajituri si apa imbuteliata la discretie. Acest corner il vom regasi si la receptia din celalalt corp.
Noi am stat in Camera Tesatorilor, imediat in stanga cum se intra in hol, avand ferestrele catre Turnul cu Ceas. O suita de familie pe care o vom rezerva toata viata, de cate ori vom veni aici! Am avut ocazia sa intram in toate camerele. Fara nicio exceptie, toate sunt de o frumusete nobila, cu finisaje riguroase, mobilier parca reconditionat de muzeografi; dar de aceasta camera ne-am indragostit. Pur si simplu ne-a mers la inima: mare si luminoasa; nu-ti mai venea sa ridici coatele de la ferestrele ce dadeau spre aleile cetatii; pat dublu in spatele camerei si canapea extensibila in fata, cum intrai; saltele si lenjerii de pat de calitate exceptionala. O soba de teracota cu linii blande, in culorile vaniliei cu caramel. Mobilier reconditionat, din care a fost scos mirosul de vechi, pastrandu-l doar pe cel de lemn masiv. Plafonul din lemn, cu grinzi antice la vedere, podele din lemn, curate de stralucesc, usa de la intrare pastrata din Evul Mediu. Tencuiala alba, picturi naive cu secvente din viata orasului vechi despre care va spuneam, tablouri si tesaturi in rama, obiecte folositoare la tesut. Doar ne aflam in Camera Tesatorilor.
Frigider plin cu sticle de apa plata sau minerala free, televizor.
Intrand in baie, am avut o surpriza. Privind pe fereastra larga acoperita cu o perdea placuta, am vazut ca dadea in curtea interioara din celalalt corp. Deci baia este asezata pe arcada ce leaga cele 2 corpuri. Dar nu intelegeam de ce suntem la etaj, cand de fapt suntem la parter. Abia ce ne uitasem la Turnul Cu Ceas de la fereastra dormitorului, deci nu aveam cum.. Ne-am dat seama ca spre al doilea corp - unde ne aflam noi, aleea urca pentru cativa metri spre centrul cetatii, creand astfel diferenta de nivel fata de curte. In rest, vom descoperi o baie incapatoare, cu dus. Prosoape cat pentru un hotel intreg, prosopele frumos rulate pentru maini, geluri de dus si sampoane de foarte buna calitate.
In camere, ca in toata casa, sclipeste de curatenie.
Spatiile comune
Pe poarta principala se intra intr-o curte spatioasa, impartita in doua. Prima parte se afla sub bolta ce leaga cele 2 corpuri; aici exista o masa lunga facuta dintr-un banc de lucru, scaune si banci traditionale, obiecte ale mestesugarilor din trecut, pe pereti picturi cu secvente din trecutul cetatii. La umbra rece a zidurilor am petrecut orele fierbinti din vara, dar si seri agreabile la un pahar cu vin, in compania unor turisti din Marea Britanie. Gazda face un lucru remarcabil! In acest spatiu pe care l-am descris exista un televizor pe care il foloseste pentru a pune filme documentare despre Romania, in special turistilor straini.
In spate, curtea pietruita se intinde la soare; exista mese si umbrele, dar si o mica gradina cu flori.
Intregul spatiu e folosit pentru recreere si socializare, vara.
Iarna, pe o scara ce duce din curte, se ajunge in crama casei. Aici se aduna lumea la o discutie, la o degustare de vinuri alese. Am vizitat acest loc, dar nu l-am trait inca. Va aratam niste imagini.
Alte doua spatii comune sunt receptia si holul din al doilea corp de cladire. Aici sunt expresoarele cu cafea la discretie, apa imbuteliata free, fructe proaspete si fel de fel de prajituri.
Mancare
Casa Taschler nu ofera mancare si nici mic dejun. In schimb, in fiecare dimineata gazda face un drum la o patiserie foarte buna si ofera celor cazati cate un croissant proaspat. Un gest pe care l-am receptionat ca fiind foarte cald si prietenos.
Noi nu am mai fost sa cautam mic dejun. Stiind de croissante, avand micile prajiturele si fructe la discretie, ne-am aprovizionat cu cate un iaurt mic de la magazin si asta a fost masa noastra de dimineata.
Pentru celelalte mese, bazati-va cu incredere pe recomandarile gazdelor, care verifica lunar calitatea restaurantelor pe care le propun.
Noi asa am facut si a fost foarte bine.
Daca am da tara pe mana gazdelor de la Taschler, sigur am ajunge cel mai bun loc de pe pamant! Am intalnit in drumurile noastre, oameni care administreaza pensiuni, hoteluri, cabane, cu un talent iesit din comun la constructii si renovari, mai rigurosi decat orice expresie de genul "lucru nemtesc", pasionati si dispusi la efortul de a face o treaba care sa reziste mult si bine. Pentru acesti oameni nu exista compromis pentru curatenie. Au bun simt si respect in fibra. Cum ar fi sa ne faca ei spitalele, scolile, soselele? Cum ar proteja ei mediul? Despre ce valori s-ar invata la scoala? Cine ar mai indrazni sa demoleze trecutul si cum s-ar construi pentru viitor?
Stim, ar trebui sa facem o incheiere despre experienta noastra in aceasta casa, care sa stimuleze si sa sprijine in vreun fel eforturile uriase ale acestor oameni, de a ne oferi un turism pe care il meritam.
Stim, dar va indemnam cu toata increderea sa le faceti o vizita, sa stati de vorba cu gazdele, sa va lasati invaluiti de blandetea si nobletea lor, sa simtiti distinctia acestui loc intim si rafinat, cu camere ample, decorate si pictate cu marturii ale trecutului, ce dau emotie interioarelor.
Casa Taschler nu este o casa renovata si pusa in circuitul turistic. Este o poveste si o sa ne dati dreptate!
Pe noi ne-a facut sa ne indragostim de Sighisoara. Inainte, consideram ca merita sa vii in aceasta cetate o data in viata, hai de 2 ori. In rest, ce sa mai vezi? Acum a devenit pentru noi o destinatie la care visam sa ajungem foarte des. Inainte nu aveam intregul. Veneam, vizitam si plecam. Acum ne e dor de strazi, sa stam pe ziduri, sa ne plimbam noaptea prin piata. Ne e dor de camera noastra, cu un echilibru perfect intre clasic si modern. Ne este dor de blandetea cu care se batea la usa dimineata, pentru a ni se oferi croissante. De coltul nostru de cafea si de prajiturile de acolo. Ne este dor de serile cand stateam in curte la un pahar cu vin si fetele noastre la un suc de mere natural, purtand discutii placute cu gazda.
Aceasta casa a dat pentru noi, viata Sighisoarei! A dat povesti. Inainte priveam piatră. Acum privim suflet!
Ne vom revedea cat de curand!
Yozi.ro va doreste vacanta frumoasa!
foto: yozi.ro; taschlerhaus.com
