Cel mai frumos sat romanesc

 

 Exact muzeu n-am vrea sa numim acest loc amplasat pe 100 de hectare, intr-o padure de langa Sibiu. Ne-ar limita la plimbari cu mainile la spate, la a scoate pe gura tot soiul de exclamatii de tip ua-uri, ba-uri, bla-bla-ba-uri. Apoi, am putea considera ca ce se gaseste pe zecile de kilometri de alei este definitiv ingropat, disparut, de nerecuperat si, mai ales, de nerepetat.

Este si foarte greu pentru cei care promoveaza si incurajeaza turismul rural, cum o facem si noi, sa accepte ca ce se intampla aici apartine in exclusivitate trecutului.

Asa ca nu vom considera ASTRA un muzeu, ci mai degraba o banca cu genele noastre, cu fondul nostru.

Ca ne place sau ca nu ne place, in unele privinte este adevarat ce se spune despre noi, romanii, ca avem uimitorul talent de-a copia si adopta imediat forme care ne convin, care sunt la moda, ca mai apoi s-o rupem la fuga cu ele prin istorie, abandonand aproape in totalitate fondul.

Astfel, nu demult am fost capabili sa inlocuim aproape instantaneu mistria greceasca, de exemplu, cu furculisionu’ frantuzesc al Coanei Chirita, iar si mai de curand, o mamaliga nu mai poti invarti, daca nu te numesti Chef  Maricica.

Frumoase forme, utile pentru progresul de care avem nevoie, dar de cele mai multe ori golite de fond, cum bine ne-a ghicit un istoric.

Asa ca, vazandu-i si ascultandu-i pe expertii in conservare si restaurare de la ASTRA - fie vorba intre noi, cam sariti de pe fix, am ramas cu convingerea ca alearga in urma noastra sa ne inapoieze istoria.

Imaginea pe care o avem este o gara, unde cineva binevoitor fuge dupa tren strigand cat poate de tare “ Domnu’, domnu’! V-a cazut din valiza bagajul genetic!”

Spuneam ca oamenii de aici sunt sariti de pe fix, pentru ca luni de zile, uneori ani de zile dau jos cu pensula, praful de pe case sau de pe mori de apa ori de vant, abandonate prin satele noastre.

Asteapta sa sece lacuri de acumulare construite inainte fara cap si care au inecat localitati intregi, ca sa recupereze bisericile, sa le restaureze frescele, sa le inalte la loc turlele, sa faca clopotele sa sune din nou, a trezire, parca.

Scot fiecare cui, desfac fiecare piatra, fiecare barna, le numeroteaza, le transporta cu grija ca pe nitroglicerina. Apoi, in luni de zile, le pun exact cum au fost, aici, in padurea de la Astra; iar unde timpul si nepasarea au distrus, restaureaza cu migala centimetru cu centimetru.

Fac analize chimice si biologice la tot felul de lemne, bolovani, piei sau panze; cauta batrani prin sate, se pun cu ei la povesti, sa afle cum imbinau bunicii lor barnele la case, cum taiau sindrila, care era proportia nisipului cu varul, atunci cand faceau tencuieli; cum zdrobeau pe vremuri tulpinile de canepa, pentru ca apoi femeile sa toarca fir, in ce ape spalau tesaturile…

Bineinteles ca intelegem ca termenele potrivite de a descrie munca oamenilor de la ASTRA sunt altele: pasiune, atasament pentru ce a fost valoros in trecut, dragoste puternica pentru traditie, pana la patima. Tocmai de aceea, trebuie sa fii nebun sa faci munca asta. Adica dus, cum ziceam.

Celor care muncesc aici li se aprinde instantaneu o lumina calda si vie in ochi iar vocea le devine usor nefireasca, de la amestecul de emotie si bucurie, cand povestesc despre casele restaurate, despre pasii pe care ii fac pana ajunge in curtea lor un gard, o moara sau o biserica.

Am simtit cat de mandri sunt de cunostintele in constructii ale taranilor din trecut, de cat de harnice erau femeile care coseau luni intregi o camasa, de geniul mestesugarilor.

Suntem impresionati de limpezimea gandurilor voastre construind acest “sat urias” din toate fibrele din care s-a tesut Romania: case din Moldova, din Gorj dar si din comunitatile maghiare; case maramuresene, dar si lipovenesti si sasesti si tiganesti si de la Sibiu, dar si de la Murighiol.

Cat de frumos, de potrivit si de inedit - in special pentru straini, dar mai ales cat de prosper ar arata turismul rural, daca cei care se ocupa de asa ceva si-ar trage inspiratia si mestesugul de a construi de la ASTRA. Dar nu pe ici, pe colo - pentru ca asa mai sunt si nu au forta, ci in proiecte mari, sustinute de comunitatile locale. 

Pur si simplu sa-i apuce inca o data nebunia pe care au avut-o cand au construit cu nemiluita oribilitatile de vile si de pensiuni din satele turistice, deci sa-i loveasca strechea si sa le stearga de pe fata pamantului, punand in loc aurul din Satul Romanesc ASTRA.

Nu e nevoie sa culci calatorii pe pamant si nici pe saltele de paie. Nu asa se inspira, nu asa se transfera fondul despre care tot vorbim. Pastrezi ce emotioneaza, ce are valoare, ce este nemaivazut sau uitat, ce trezeste nostalgii din copilarie, ce este ecologic - marele pariu al omenirii din acest moment; si combini cu nevoile si confortul contemporan.

Sigur, merita retinute si ofertele in totalitate traditionale - culcat pe fan si pe scanduri si invelit cu paturi de lana, dar credem ca nu excesiv. Un astfel de mix ar transforma turismul rural intr-o oferta curata, inspirationala, ce ar aduce multa admiratie si mai ales o viata buna, celor din aceste comunitati.

Spuneam la inceput ca nu am vrea sa numin ASTRA, muzeu. Credem ca nici ei nu tin atat de mult la aceasta denumire, din moment ce fac ateliere pentru a transmite mestesugurile traditionale, stiinta de a construi ca inainte, cum se intretine o gradina de legume..

In acest loc intra mii de oameni care se intalnesc cu cei care fac camasi, obiecte de artizanat, cojoace, ceaune, cu cei care pregatesc mancare dupa retete stravechi. Intra in case si biserici din toate zonele tarii, din mai multe timpuri. 

Iar cei de aici fac tot posibilul sa nu se piarda nimic din mostenire si mai mult, se asigura ca acest bagaj genetic este transmis mai departe, pana cand ne va pica fisa ca formele pe care le adoptam au mare nevoie de fond.

Daca veniti in vizita in Satul Romanesc din Padurea de 100 de Hectare, o sa vedeti ca mai aproape de ce se intampla aici, se potriveste denumirea de 

Muzeu Viu.

In final ii vom spune pe numele oficial, doar pentru a da un reper usor de gasit: Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA

Dar, pentru ca am petrecut aici 2 zile, va putem spune ca am fost in cel mai frumos Sat Traditional Romanesc. O padure de 100 de hectare, lac urias unde se poate pescui in anumite zile, spectacole, hanuri unde se mananca foarte bine, mestesugari de toate felurile.

Pentru fetele noastre a fost un imens loc de joaca; au intrat in fiecare casa, s-au cocotat in fiecare moara.

Am dedicat acest articol tuturor oamenilor care muncesc aici, pentru ca este impresionant ce au realizat! In plus, tragem speranta ca ii vom convinge pe cei care vor sa se apuce de turism rural, sa vina mai intai in acest loc.

Nu va faceti griji daca includeti in lista de calatorii o vizita aici.

Oricum ati invarti numele din topul cu atractii turistice din Romania, ASTRA va fi in primele 10 si obligatoriu de vizitat.

Yozi.ro va doreste vacanta frumoasa!

foto: yozi.ro