Posted by
Daca ne stabilim aici, putem vizita Sighisoara aflata la 25 de km; si toata harta zonei, cu biserici fortificate, inclusiv in satul Cloastef existand una. Chiar veti primi o astfel de harta, la cazare.
Cat am stat aici, un cuplu din Bucuresti a venit cu bicicletele deasupra masinii mici si toata ziua ieseau la plimbare, deci sunt si trasee pentru asa ceva.
Dar cum este Dominic Boutique? Ce magie s-a intamplat cu noi - insa suntem convinsi ca si cu ceilalti care erau cazati in acelasi timp, imediat ce am trecut de poarta cu numarul 20?
Trebuie sa acceptam un adevar si recunoastem ca satele noastre nu arata asa idilic, cum ne imaginam. Dar aceste "insule" - cabanele, casele de vacanta, pensiunile despre care tot povestim in yozi.ro ne dau speranta ca odata si odata, oamenii acestia care le construiesc si le administreaza se vor multiplica si vor trage dupa ei ca o locomotiva, toata comunitatea. La ei in curte, in casele lor este o alta lume - curata, ingrijita, frumoasa, ospitaliera, buna!
Asa este si aici, imediat ce pasesti in curtea cu case de poveste.
Ce ni s-a parut de-adevaratelea magic a fost ca in interiorul acestei curti se asterne o liniste, de parca ai trecut printr-un tunel de 1000 de km si 1000 de ani. Si nu ca nu se auzeau zgomote de afara; ci ca decorul de film, cu case din piatra, alei ingrijite, hambarul larg, copaci, iarba si flori, te plasau intr-o lume care nu credeai ca exista, anuland orice zgomot venit din imaginea ce persista in mintea noastra: blocuri urate, aglomeratie, strazi blocate, sate ce se surpa... Despre felul asta de liniste vorbim.
Tehnic, pe repede
Daca vreti sa parcurgeti mai repede detaliile despre Dominic Boutique Cloastef, puteti intra pe link-ul lasat.
Facem totusi un rezumat, daca hotarati sa ramaneti pe aceasta pagina; vor fi mai degraba experientele noastre traite aici.
Case individuale ce pot primi intre 2 si 5 persoane, amplasate in aceeasi curte. Loc de servit masa inauntru si un hambar ca loc de socializare si siesta.
Drumul
Din soseaua spre Sighisoara, venind dinspre Bucuresti, faceti 90 grade la stanga, pe un drum judetean asfaltat. Dupa intrarea in satul Cloasterf, drumul capata textura de tara, iar dupa un podet in dreapta, se ajunge la nr 20. Am venit cu masina normala, incarcata ochi si nu am avut probleme deloc.
Stil
Exceptand Casa Mare, toate celelalte locuri in care ne putem caza sunt in cladiri reconditionate, ce erau folosite pe vremuri ca magazii, ateliere si hambar.
Constructii mai mici sau foarte putin mai mari, cu ziduri din piatra, ancorate cu grinzi de stejar si acoperite cu tigle, fac ca acest loc sa arate ca un pitic satuc din Evul Mediu. S-a combinat la interior mobilier vechi adunat din podurile unde era uitat, de prin targurile cu vechituri; scule si unelte sunt folosite ca decoratiuni, toate dupa ce au fost reconditionate. Unde a fost nevoie, s-a intervenit cu parti moderne, pentru a mentine un confort placut.
Plafoanele din lemn vor fi la vedere, grinzile vor strabate camerele, peretii din piatra vor alterna cu cei din tencuiala de nisip.
Podelele au teracota veche sau lemn.
Casa in care am stat
Noi am stat in Casuta Gradinarului. Pentru ca are pod locuibil, nu se putea o varianta mai atractiva pentru fetele noastre. A fost un du-te vino pe scara.
Asadar, o casa din piatra - fostul loc de tinut uneltele de gradinarit, ce a suferit o adaptare prin inaltarea podului, pentru a putea fi amenajata o camera cu pat dublu sus. La parter o canapea extensibila, o masa cu scaune, baia si o chicineta cu chiuveta, frigider si cafetiera.
Intr-o discutie cu proprietarul, am inteles ca la un moment dat au primit o nota foarte mica intr-un review, de la turisti care reprosau ca scartie podeaua de la etaj.
Da, podeaua scartie. Si scartie bine. Ba mai mult, va spunem sigur ca fetele noastre ne mai trimiteau biletele de dragoste de la etaj, printre scandurile podelei. Era distractie maxima. Nu va imaginati spatii uriase, dar cat sa treaca lumina, da.
Nu-mi amintesc, dar sigur scartiau si unele scaune, banci sau cufere pe care te asezai. Ba va mai spunem ca ferestrele de la parter, cel putin la aceasta casa, erau inguste si mici.
Usa era de tara, cu geamuri in partea de sus, pe-acolo sa intre mai multa lumina.
Sincer, am vrea sa-i oprim cu acest articol pe cei pentru care astfel de amenajari nu sunt pe gustul lor.
Pentru noi a fost ca intr-o poveste. Iar scartitul, bata-l norocul sa-l bata, a fost muzica. Iar lumina a intrat cat sa ne-o ia mintea razna de placere, de cat de intorsi in timp eram.
Curatenia e lacrima in case, sunt prosoape in cosuri, lenjeriile aproape ca-s apretate.
Se vor auzi cocosi si caini pe ulita. Timpul isi ia tributul si cand vom calca pe el, ne va anunta cu zgomote si scartaieli. Isi va face fluiere din spatiile dintre grinzi si tigle si va suiera. Noi am venit aici sa traim acest timp, nu sa-l contestam.
Spatiile comune
Bineiteles curtea ingrijita, unde sunt bancute, hamace. Locul de servit masa, unde este si o bucatarie complet utilata, dar care serveste doar pentru a pregati o salata, ceva usor pentru copii. De teama incendiilor, bucataria se foloseste de catre turisti pentru preparate reci. In schimb, e folosita integral pentru prepararea micului dejun de catre doamna care are grija de acest loc.
Inima curtii este hambarul. Un loc inalt, aerisit si racoros, unde se strange lumea la o vorba, la un laptop. Unii citeau, altii stateau pur si simplu lungiti pe banci, fara sa faca nimic, cu ora.
Pe o scara, la etaj, un spatiu vast cu paturi in care sa te intinzi. Despre el spuneam ca este locul de siesta. Seamana cu un bazar cu lucruri vechi.
Nicio masa nu seamana cu cealalta. Niciun scaun nu are pereche, nicio banca nu e duplicat.
Obiecte diverse decoreaza acest spatiu ce reuseste sa devina un intreg placut si linistitor. Ferestre mari dau catre curtea ce continua cu o livada, marind suprafata hambarului cu o iluzie.
Mancare
Cand am plecat spre satele din Transilvania, nu am facut nicio pregatire cu mancarea.
La pensiunile care aveau in oferta mesele zilei nu ne faceam griji, iar pentru cele in sistem self-catering, cum e si Dominic Boutique, am zis ca va fi bogatie pe drum, ca vom lua legume si fructe de pe margine de sosea, ca sigur gasim branza si produse traditionale pe la casele oamenilor.
Ce rost avea sa ne aprovizionam de la supermarket si sa mergem cu portbagajele incarcate?
Nu luati in calcul asa ceva. Daca nu va nimeriti pe la un targ cu produse locale, nu se va gasi nimic. Nu e ca in satele de la campie, cu tarani la porti, cu tot felul de produse.
Asa ca am dat o fuga la Sighisoara, sa ne aprovizionam.
Dominic Boutique ofera mic dejun la cerere - noi am cerut; iar pentru alte mese, e bine sa discutati cu ei.
Este un loc in regim self-catering, cum spuneam.
Spuneam in articolul de baza ca Dominic Boutique Cloastef este locul unde incepi o carte, fie ca o citesti, fie ca o scrii.
Vom insista pe starea extraordinara pe care ti-o da acest spatiu, imediat ce pasesti in el. La momentul in care am fost noi, erau in curte o gasca de tineri din strainatate si doua cupluri venite separat, unii dintre ei cu bicicletele pe portbagaj, cum spuneam la inceput.
Dupa scurte plimbari, toata lumea se intorcea aici si nu se mai dadea dusa. Pur si simplu ramaneau pe iarba, in hambar sau in camere si sorbeau toata linistea.
Crit, Viscri, Sighisoara, Cetatea Rupea sunt imediat, deci ai avea unde sa fugi. Dar aici cazi in capcana unui magnet invizibil. Pur si simplu nu mai vrei sa faci nimic.
Cei care sunt parinti stiu ca este imposibil sa ceri copiilor sa inteleaga ca vrei sa zaci. Vor cere locuri de joaca, atractii pentru ei.
Aici s-a petrecut miracolul. Daca le propuneam sa iesim, protestau. Si nu pot spune ca alergau gaini sau iepuri. Ca nu sunt.
Acest decor de Hobitti a devenit basmul lor.
Nu conta daca te cunosteai cu ceilalti sau nu. Discutiile cu ei se terminau tarziu in noapte si se reluau la micul dejun.
Aici toata lumea se imprieteneste.
Alegeti o casa si lasati-o sa scartie cum ii pofteste inima. Piatra ei va va tine racoare vara si cald iarna. Lumina va intra in suflet, nu pe geam. Si aici cred ca n-au fost atenti acei turisti... Alegeti un pat din Hambar si inchideti ochii o ora. Jos se va vorbi, dar nu veti auzi. O sa se strecoare adierea vantului printre scanduri si poate mici raze de soare vor face dungi pe obrazul vostru. Si asta, pentru ca nimic nu este ermetic aici.
Alegeti sa veniti aici doar daca aveti ceva de gasit...
foto: dominicboutique.ro
