Posted by
Venind dinspre Săpânța, undeva in Viseul de Sus, facem stanga. Intram pe un drum neinsemnat si vom plati 20-30 de minute de rabdare. Nu platim, nu vom intalni doua dintre cele mai frumoase locuri din tara, unde ne putem petrece vacantele.
Asta inseamna sa ne tinem masinile in treptele 1 si 2 si, de la un moment dat, sa luam drept gps un parau ce ne va duce in curtea celor 2 case.
Drumul e prost si egoist. Din partea lui, putem sa ramanem acasa. Noi l-am ignorat si, cu un Hyundai I 30, doi adulti - doi copii si bagaje pentru o luna de vacanta, l-am calcat inadins pe bataturi.
In 30 de minute, pe malul stang al paraului-gps, ascunsa de copaci, este Casa lu' Ion. Un podet te ajuta sa nu te uzi. Pe malul astalalt, cocotata pe un damb, e Pensiunea Talhaus.
Ne oprim aici. Este atat de multa padure de jur imprejur, asezata peste munti, ca am uitat in totalitate de drum, lasandu-l sa se duca in plata Domnului, iar apa am lasat-o sa curga.
Vorbim la un loc de ele - Talhaus si Casa lu' Ion, pentru ca si-acolo si-acolo, tot Angela si Ion sunt gazde.
Casa lu' Ion se inchiriaza integral, este in regim self-catering, are 3 dormitoare si poate primi pana la 6 persoane adulte si copii mici pe ici-colo. Curte proprie inchisa total de copaci, cu parau propriu, loc pentru foc, gratar si plita. Sa stai tu cu ai tai, sa nu te bata nimeni la cap.
Aici puteti parcurge in general detaliile despre aceasta casa. Pe aceasta pagina va dam mai multe detalii despre experienta personala.
Casa Talhaus are 10 camere ce se inchiriaza individual si este servit mic dejun inclus in pret.
Un ciubar va acopera cu apa fierbinte cat timp veti pofti. Curtea casei este uriasa, are loc de joaca, un micut iaz unde sa-si arunce copiii undita.
Iata si un link cu descrierea in general, dar cu suficiente detalii.
Noi zicem ca e bine sa ramaneti si pe aceasta pagina, pentru ca in acele articole nu am precizat, de exemplu, ca desi afara erau 30 de grade, in Casa lu' Ion nu treceau de 20 de grade. Asa de bine tine canicula afara, o casa traditionala din stejar.
Si nu am precizat nici cum arata Maramuresul din varful muntilor, unde am ajuns cu un vehicul militar ce se inchiriaza de la ei. Acolo-i descris pentru o scrolluire din masina, din metrou, de la birou. Aici e de stat putin in fotoliu. E mai siropos.
Drumul
E prost. Ne referim dupa parasirea drumului national ce trece prin Viseu. De fapt, drumul n-are nicio vina. Parca nu stim!?
Nu e off road, nu rupe masina. V-am zis ca noi am venit aici cu o masina mica si joasa. Pur si simplu iti trebuie rabdare 20-30 de minute.
Aici am da un sfat: ca sa nu-l parcurgeti mai des dupa aprovizionare, e bine sa va luati de la inceput tot ce aveti nevoie. Oricum, n-o sa vreti sa plecati de acolo, nici macar cand va veni vremea. Asa de bine e.
Stil
Cand veti ajunge in fata Casei lu' Ion, o sa fiti convinsi ca inauntru va asteapta saltele umplute cu paie si podele din pamant.
Exteriorul este al unei venerabile case traditionale cu pridvor, din barne patrate de stejar, asezata pe o fundatie placata cu piatra de rau si acoperis din sindrila.
De altfel, o frumusete adusa din trecut, perfect integrata in curtea inconjurata de copaci.
Imediat ce intri, un hol micut trimite o scara spre mansarda si te lasa sa deschizi doua usi: una in dreapta spre un dormitor, cealalta in stanga, spre bucatarie.
Te prinzi imediat ca nici pe departe nu este muzeu, chiar daca vor razbate prin peretii albi o grinda, doua, un micut perete din stejarul batran. De altfel, alaturi de soba rustica din bucatarie, acestea ar fi singurele indicii ca te afli intr-o casa veche. In rest, tot lemnul de pe tavane, din podele, din pragurile de la ferestre, lemnul plin al mobilierului, toate sunt noi, dar finisate si patinate sa nu contrasteze.
Un desen frumos pe podeaua din bucatarie, din teracota mata si lemn.
La etaj, unde se ajunge pe o scara tot din lemn, sunt 2 dormitoare separate de un hol ce mai are o usa cu un spatiu tehnic.
Plafoanele sunt inclinate, sunt din tencuiala si lambriu iar podelele din lemn. Sunt intime si placut luminate de cate o pereche de ochi albastri, putin afundati in orbite, ce privesc muntii prin sindrila acoperisului.
Pensiunea Talhaus, o constructie moderna, are parti de perete exterior imbracate cu lemn asortat la culoare, cu ramele mari ale ferestrelor si ale acoperisului ce permit sa se incadreze discret in poiana verde, inconjurata de dealurile impadurite.
La parter e locul de servit masa si de socializare. E cochet si cald, se vede mana de femeie in amenajare: atentie la draperii, la fetele de masa; in colturi si pe rafturi stau asezate obiecte decorative din magazinele acelea pe care le luam la pas cand mergem in strainatate.
Camere sunt la parter, la primul etaj dar si la mansarda. Cele de la parter au o mica terasa proprie, maricica, cu sezlonguri. Toate interioarele sunt placut amenajate, fara sa incarce capul. Simple, cu gust si mai ales luminoase, spatiile vitrate ocupand un perete. Si aici si in Casa lu' Ion, nu se folosesc lenjerii de stil hotel, albe si uniforme. Atmosfera in ambele, e de acasa. Linistitoare. O lenjerie cu floricele, alta cu modele placute si colorate. Cu bumbac moale, cu saltele confortabile.
Casa in care am stat
Am stat in Casa lu' Ion. Va spuneam ca la etaj sunt 2 dormitoare si unul la parter. Noi le-am luat pe cele de la etaj, lasandu-l pe cel de la parter neatins. Toate camerele au bai proprii foarte placut amenajate, cosuri pline cu prosoape de calitate si cosmetice incluse.
Camerele sunt de poveste. Suficient de incapatoare, placut iluminate, cu lenjerii de bumbac ca la noi acasa, saltele, pilote si perne confortabile. Pereti simpli, neincarcati, televizor in fiecare camera. Cel mai bine e sa vedeti fotografiile. Pentru cei care se simt foarte bine in camere racoroase, le indicam sa se culce in dormitorul de la parter. In plina vara vor dormi infofoliti in pilota. Credem ca sunt cu 10 grade mai putin ca in mansarda. Batrana casa din stejar are un talent innascut de a izola perfect, fie ca o va face vara sau iarna.
Bucataria este de tipul "vreau si eu acasa o bucatarie asa!". O soba alba, traditionala dar functionala, cu plita si cuptor pe lemne. Genul acela unde te astepti sa vezi o pisica tolanita toata ziua pe ea. Apoi partea moderna, cu dulapuri din lemn masiv, cu balamale de fierar la vedere, cu plita electrica, prajitor de paine, cafetiera, ustensile si vase de bucatarie. O masa pe care n-o clintesti de masiva ce-i, bancute si scaune.
Afara incepe cu prispa incarcata de flori, cu banca de-a lungul ei, unde sa te asezi si sa pierzi vremea. In laterala prispei te asteapta un hamac, de-i tare banca.
Curtea-i potrivita ca marime. Din fata casei, in cativa pasi la vale, ajungi pe malul apei unde, ascuns de copacii aplecati, e un loc secret de baut cafeaua; un bustean sta culcat de-a lungul paraului.
Daca stai cu spatele la prispa, in stanga curtea se lateste si are suprafata plana mai mare. Un sopron adaposteste gratarul din caramida, o chiuveta si o masa cu banci pentru toata casa. Tot in partea asta de curte este amenajata o vatra de foc pe care sa o folosesti facand tocane sau tochituri la ceaun, ori sa faci un foc pe care sa-l privesti noaptea de pe pleduri.
Am putea spune ca este ermetic de jur imprejur cu copaci, daca nu ar exista un pasaj ingust din lemn, ce traverseaza paraul.
Spatiile comune
Chiar daca am stat in Casa lu' Ion, am impartit timpul petrecandu-l in ambele locuri. La Pensiunea Talhaus, doi pasi peste apa, fiind loc de joaca, fetele au vrut mai mult pe-acolo. Erau si mai multi copii. Asa ca noi am ramas fie pe terasa, fie inauntru. Curtea, aici la Talhaus, este uriasa iar peisajele se vad foarte bine, pentru ca terenul este deschis.
Mancare
In preajma nu exista restaurante sau vreun loc unde se mananca.
Daca sunteti cazati la Talhaus, micul dejun tip bufet este inclus in pretul cazarii; iar daca stati la Ion, puteti sa-l serviti contra cost.
Haideti sa va spunem ce am prins noi pe masa, dimineata: produse traditionale din carne, branzeturi, omlete sau ce fel de oua preferati, pateu facut in casa, salata de vinete, zacusca, lapte covasit, lapte proaspat de vaca, sucuri naturale, socata, cereale, gemuri de casa si miere, unt, mai multe feluri de prajituri si placinte, legume si fructe...
Servicii si facilitati
Cel mai spectaculos serviciu este plimbarea cu un vehicul militar 6x6, pe munte. Sunt organizate doua tipuri de iesiri; una cu o durata de o ora, ce te urca spectaculos pana in varf de munte, de unde poti vedea intreg Maramuresul. E o aventura, pentru ca aceasta masina ce poate primi 10 persoane se catara cu cele 6 roti ale sale, pe orice teren. Pretul se imparte la numarul de persoane. Am prins un grup care configurase deja aceasta iesire si am fost si noi. Dar cel mai spectaculos este traseul de 4-6 ore, cu picnic si beri incluse. Cred gazda pe cuvant, pentru ca nu am fost.
Deci cum se face: se strang oameni si de la Talhaus si de la Casa lu' Ion, stabilesc traseul si durata, iar costurile se impart la numarul de persoane. Merita fiecare leu! Nu vom spune preturile, pentru ca se pot schimba in functie de sezon, an, etc.. Dar ca nu a fost scump deloc, putem spune.
Apoi, ciubarul este o facilitate de care este aproape obligatoriu sa profitam. Se afla in curtea de la Talhaus, dar daca cei de la Ion anunta din timp, se pot relaxa in apa fierbinte.
Va dam un sfat: e greu de prins loc in mocanita de la Viseu. Inainte de a va caza, vorbiti cu gazdele. Va vor ajuta sa faceti rezervare, sa va luati de pe cap aceasta problema. Daca o lasati pentru ultimul moment, nu prea sunt sanse sa prindeti loc. De altfel, de la gazde veti lua toate sfaturile pe unde sa vizitati. Sunt foarte dedicate.
Daca ar fi dupa noi, le-am numi Casa lu' Ion si "Casa lu' Angela". Asa le-am perceput. In Talhaus o sa stati mai mult cu Angela, pentru ca Ion o sa tot alerge pe munte cu oaspetii, mai fuge la casa lui de peste rau, sa mai taie un lemn, sa mai tunda iarba...
Gata, din acest moment n-o sa-i mai numim gazde. Si-asa ne-a fost greu pana acum, in descrierile facute. Putem garanta ca toti care vor veni aici ii vor numi prieteneste, la fel ca noi: Ion si Angela. Si mai este si Filip, al mic al lor.
Cu energia lor poti pune in functiune o centrala de forta nucleara, dar cu combustibil bio. Si spunem asta, pentru ca ne este aproape imposibil sa intelegem cum de doi oameni pot face atat de multe lucruri!!
Toate camerele stralucesc de curatenie. Am intrat in cateva neocupate, asa... din defect profesional si nu e firicel de praf. Servesti masa pe luciul podelelor. Intr-o curte mare, iarba creste repede, dar e tunsa ingrijit.
Pe Angela o gasesti la 6 dimineata in picioare in bucatarie, sa pregateasca micul dejun, dupa ce la doispe noaptea era tot acolo, facand prajituri pentru a doua zi.
Ion fuge de la o casa la alta, il mai vezi cu sculele reparand cate ceva, cu un brat de lemne sa incalzeasca ciubarul. Apoi ii vezi impreuna cu fiul lor Filip, desenand, citind povesti.
In tot acest timp, pensiunea si casa sunt pline de turisti. Au mereu treaba, mereu de strans, de preparat o limonada, de golit o scrumiera.
Trebuie sa arate totul ingrijit: fugi la camere ca s-au eliberat vreo doua; aduna tot, pune la spalat, lustruieste, schimba prosoape, spala baile. Sa fie luna, sa fie perfect.
Le mai ramane putin timp inainte sa adoarma. Il folosesc sa viseze ca ar putea sa mai faca un iaz numai bun de pescuit, sa mareasca locul de joaca....
Cu tot acest efort, ii veti vedea in fiecare clipa binedispusi, saritori, zambitori. Gasesc timp pentru orice. Sunt nebuni!!!
Ar imparti treaba si cu altcineva, dar nu prea mai vrea nimeni sa munceasca. O mai fac din cand in cand. Aceasta e drama prin care trec aproape toti proprietarii de pensiuni. Este posibil ca acolo pe unde ati mai fost si nu prea v-a placut, asta sa fie o cauza. Sa nu faca fata.
Dar ei nu concep ca la Talhaus si Ion sa nu va simtiti rasfatati si sa nu aveti cateva zile de neuitat.
Sunt niste oameni incredibili, la care am ajuns sa tinem, dar mai ales sa-i admiram!
Nu stim de ce spunem aceste lucruri intr-un review despre case de vacanta si nu ne oprim la descrierea rece si obiectiva a ceea ce am vazut.
Poate pentru ca am vazut mai multe feluri de a te ocupa de turism, la noi in tara. Daca oamenii nu dau sens lucrurilor pe care le fac, daca nu au generozitate, daca nu privesc curajos la visele lor, daca nu sunt buni, sensibili, daca chipurile lor nu zambesc, degeaba construiesc palate! Nici macar spectaculosul castelelor de nisip nu vor avea.
Cele mai frumoase locuri pe care le recomandam au legatura cu cei mai frumosi oameni!
Asa ca venind fie la Casa lu' Ion, fie la "Casa Angelei", veti ajunge in doua locuri grozave.
Sau la oameni minunati. Tot aia!
Yozi.ro va doreste vacanta frumoasa!
foto: yozi.ro; Casa lu' Ion
