Posted by
Daca raul Moldova, care trece prin curte, nu-si arăta involburarea, pe lipsa totala a adierii de vant din acea zi, am fi jurat ca cineva a desprins dintr-o carte de povesti o pagina desenata cu o casa si a lipit-o peste muntii Rodnei.
Am ajuns la pensiunea "La Moara" din Fundu Moldovei.
La Moara, pentru ca aici inca mai este moara strabunicului, doar ca s-a pus un gard intre pensiune si casa cu moară, pana la reconditionarea identica.
Pensiunea este o casa de-o frumusete romaneasca, avand cerdac continuu, incarcat de muscate, cu usi ce dau din camere direct in el, cu bancute sub fiecare fereastra. Asezat pe ele, te pierzi cu privirea in munti.
Tehnic, pe repede
In acest link puteti parcurge rapid informatiile care va intereseaza. In acest articol va povestim despre vizita noastra aici.
Pe repede, ca sa ramaneti pe aceasta pagina, va spunem ca Pensiunea La Moara are 6 camere duble ce pot primi 12 persoane.
Se poate pune pat suplimentar pentru copii, cum a fost cazul nostru. La momentul vizitei noastre aici se construiau la mansarda apartamente pentru familii. Foarte potrivita investitia, dat fiind ca toata curtea era plina de familii cu copii, pensiunea atragand ca un magnet acest segment.
Odata pentru frumusetea casei cu o curte perfecta de alergat, apoi pentru frumusetea locurilor si a manastirilor din preajma, dar si pentru mancarea exceptionala, gatita ca la bunici.
Daca tot suntem la mancare, micul dejun este inclus in pret. Va spuneam la inceput ca sunt sprijinite biciclete pe soclul casei; sunt la liber, am facut si noi o plimbare, cu fetele. Intr-un colt erau depozitate sănii ce asteptau iarna.
Drumul
Drumurile sunt bune, iar un asfalt fara vicii va aduce pe un drum secundar, pana in parcarea privata.
Stil
Camerele sunt potrivite ca marime, mobilierul este masiv si sobru, podelele din lemn, varul de pe pereti este doar alb - cum e toata casa. Cu grijă, sunt potrivite lămpi ce amintesc de vremurile străbunicului, doar că au becuri acum.
Nu pot sa zic living, cameră de zi, sufragerie. Nu suntem intr-o astfel de casa. O sa-i zic camera mare unde se servesc mesele, unde sunt canapele si fotolii, unde un rastel cu dulceturi, siropuri, afinate te face sa uiti de timp, studiindu-le si intorcandu-le pe toate fetele, ca in final sa-ti umpli un cos cu bunatatile facute in casă.
O curte mare cu iarbă grasă, tunsă scurt, milităreste, dă roata casei; sunt pe ea asezate leagane si tobogan, hamace, porti de minifotbal, teren de volei. Spijinite de fundatia din piatră a casei sunt biciclete de toate marimile, trotinete si saniute - numa' bune cand o da iarna.
O casuta in miniatura, tot cu un cerdac mai mic si bancute, adaposteste o bucatarie de vara cu cuptor din caramida, plita si gratar. Cand am ajuns noi, o familie numeroasa trebaluia de zor in ea, iar pe iarba era asezata o masa lunga.
Cel mai poetic loc este, fara doar si poate, cerdacul. Camerele au doua intrari: una ce da spre holul pensiunii, iar cealalta te scoate pe prispa cu bancute si flori.
Mai mult ca sigur aici se vor bea toate cafelele si toate limonadele.
Camera in care am stat
Una dintre cele 6 camere duble. A noastra dădea in curtea din spate. O camera normala ca marime, sobra, alba, cu mobilier negru din lemn masiv.
Probabil printre ultimele pensiuni din tara unde mai suntem inveliti cu plapumi traditionale. Am inteles de la managerul pensiunii ca vor face usor, usor, trecerea la pilotele moderne, mult mai usoare.
A fost un somn ca intr-o amintire din casa bunicilor de la tara.
Baie cu dus, prosoape si cosmetice incluse. Televizor, felinare alimentate cu bec, draperii la ferestre si atat. Simplu.
Insistam pe efectul produs de iesirea din cameră direct pe prispă, unde sub fereastră aveai propria bancuta acoperita cu paturi groase, iar pe marginea ei, pături sa le pui pe spate cand se racorea.
Spatiile comune
Curtea este un loc foarte atragator, mai ales pe timp de vara si mai ales daca sunteti in vacanta cu copiii; uriasa ca marime, cu râu ce trece lipid de gard, cu o iarba deasa, ingrijit tunsa, cu locuri diverse unde sa jucam mingea, cu hamace, mese si scaune asezate la baza casei.
Tot aici in curte este construita o micuta casuta cu pridvor, ce adaposteste o bucatarie cu gratar, cuptor, chiuveta, mese si scaune.
Va spuneam la inceput ca mai multe familii prietene aveau aceste mese intinse pe iarba, iar din căsută ieseau tăvi cu carnati, cotlete, mici si cefe la gratar, alaturi de un fum incarcat de mirosuri innebunitoare. Oameni veseli, ce te molipseau.
Ca sa ramanem in stilul casei, ii vom spune acestui loc comun din interior, sufragerie. Mare cat sa incapa canapea si fotolii, mese unde sa mancam si acel colt cu dulceturi si siropuri de casa, de care am amintit. Un loc cu ferestre de jur imprejur, ce au perdele frumoase iar pe praguri, decoratiuni si tesaturi cu specific românesc, bucovinean...
Mancare
De exemplu, la un pranz ni s-a pus in mijlocul mesei un vas urias cu o ciorba de bunică si smantană groasa, carne si carnati la garniţă, cartofi la cuptor cu branza, pirosti sau coltunasi, daca asa ii identificati mai usor. O paine de casa, mai degraba cozonac, cum rar am mancat.
Vin, siropuri, afinate, visinate si bere. Bei nu bei, le ai pe masa, oferite de gazde.
Seara a fost imposibil sa mai mancam, asa ca am luat doar desert: crema de zahar ars. Am primit si un platou cu feluri multe de prajituri facute in casa, din partea casei, daca intelegeti asta.
Oamenii de aici procedeaza in generozitatea lor, asa: cate persoane sunteti? 4, zicem noi. Bun, poftim 12 portii. Daca nu va saturati, mai aducem! Si e atat de buna mancarea, ca risti sa mori, daca nu te opresti!
Haideti sa va zicem despre micul dejun! Este bufet si pe o masa se aseaza un platou incarcat cu produse traditionale din carne, calupuri intregi din care tai cat vrei sa mananci. In felul asta nu se face risipa: cotlet, pastrama, carnati, muschiulet afumat... Pe un alt platou sunt asezate calupurile de branza si cascaval. La fel, tai cat mananci si pui de cate ori vrei. Un platou cu snitele, altul cu legume, altul cu croissante.
In frigidere erau iaurturi si lapte proaspat muls, cereale. Pe mesele unde mancam sunt puse de la inceput mai multe dulceturi de casa, alaturi de calupuri groase de unt de casa.
Si painea! O, Doamne, paine facuta de acesti oameni e divina! De fapt nu poate fi numita paine, cozonacul acela. Tradeaza compozitia in care sunt puse oua si cine stie ce secrete stiute de bucovineni.
Am observat ca pensiunea era plina de familii cu copii, desi toate camerele sunt doar duble. Aceasta este o realitate care a inceput sa impinga gazdele sa se extinda cu camere pentru familii. Abia asteptam sa-i vizitam cand vor termina de amenajat mansarda.
Si intelegem perfect de ce e minunat sa vii cu copiii aici: au in curte un loc unde s-o tina numai intr-o alergatura; te urci pe biciclete si dai o tura cu ei; de vizitat zona, nu mai zicem; iar de mancat, sa fii linistit cand iti hranesti copilul, iar tu sa te rasfeti cu gusturile mancarurilor din Bucovina si sa mai pui senin pe tine 1-2 kg.
Gazdele sunt bune si blande si au darul de a oferi din toata inima. Veti vedea ca cel putin la masa, lasa totul la discretie, mancare si bautura, sa va stie ca v-ati saturat, ca v-a placut, ca va simtiti bine in casa lor.
Serile stateam pe bancuta de sub fereastra noastra din cerdac, acoperiti cu paturi, de rece ce-i in iulie; si priveam cum se sting incet, incet muntii. Vorbeam intre noi, ca multa grija au oamenii astia sa tina casa asta in note patriarhale, sa o completeze cu detalii incantatoare, sa pastreze parfumul caselor romanesti stravechi si frumoase.
Am trait o stare incredibil de linistitoare, de viata tihnita la tara.
A fost foarte frumos!
Yozi.ro va doreste vacanta frumoasa!
foto: yozi.ro; lamoarabucovina.ro
