La o ora de Bucuresti – un loc de poveste

 

Este locul despre care toti 4 vorbim foarte des, folosind oftaturi, exclamatii, tipuri de reactii de genul:

"Da, mai! Iti mai amintesti cum era camera aia...?

De ce nu zici de casa? Frate, incredil de frumoasa! Da' trasura aia cu roti de fier? Da' cum a fost rata aia afumata cu fasole verde???!!!

De ce nu zici de plimbarea prin padure, cu masina de teren??!"

E suficient sa pomeneasca unul dintre noi de Satul Banului Guesthouse, ca se si revarsa un torent de amintiri, atat de frumoase, din toate partile. 

Desi avem norocul sa petrecem toti 4 mult timp impreuna, am simtit venind aici, ca toate momentele s-au dilatat: nu televizor, nu internet, nu telefon.

In schimb, am trandavit in curte, am mancat genial, am chiuit la fete cand calareau, am facut plimbari cu trasura, am aruncat pietre in raul din fundul curtii, am facut off road, am stat in jurul focului, intr-o groapa cu o banca circulara peste care erau puse perne si ne-a inundat nostalgia ascultand discuri de vinyl la pickup, in livingul comun.

Tehnic, pe repede

O sa facem o foarte scurta recapitulare a locului unde am ajuns, dar va indemnam sa cititi articolul din link-ul lasat despre Satul Banului Guesthouse, unde gasiti informatiile detaliate, caci in povestea de fata sunt puse gandurile noastre despre cum am trait aici alternativa de turism propusa de Ina si Razvan, cei care au dat viata acestui loc.

Pensiune all inclusive sau cu demipensiune  - daca se doreste

Casa de oaspeti se afla in Magureni - judetul Prahova, are 6 camere duble cu baie proprie, ce se pot inchiria individual; micul dejun este inclus, dar exista posibilitatea sa optam pentru demipensiune sau pensiune completa. Nu vrem sa dublam articolul din link, pentru ca acolo aflati despre petrecerea timpului liber, spatii comune, curte, imprejurimi... Doar vom incerca sa nuantam definitia de "casa de oaspeti" care nu este tocmai potrivita acestui loc, pentru ca ea ofera emotii mult mai calde, mai ales daca sunteti in cautare de ceva care sa va intrerupa ritmul zilnic. 

 

Drumul

Simtim ca este important sa spunem ca daca veniti dinspre Bucuresti, se scapa de toata aglomeratia de pe Valea Prahovei, pentru ca se face la stanga de pe DN1, inainte de Campina, deci inainte de a aparea blocajele. Pe un drum normal, prin comune normale, se ajunge in Satul Banului, normal si el; si inainte de a intra pe poarta acestui loc iesit din normal, se parcurge un drum pietruit de cativa zeci de metri, ce poate fi facut si cu caruciorul de supermarket.

Stil

Sunt doua spatii in care ne putem caza: Casa Munteneasca si Hambarul. Ambele construite de la zero, respectand cu sfintenie metodele traditionale.

Hambarul are la parter un spatiu comun cu fotolii, semineu, pianina, pickup, locul de servit masa si barul. In fotografiile, uneltele vechi, seile de cai, in partile din mobilier din pravalia bunicului ce decoreaza acest spatiu, sunt imprimate povesti reale, de apartenenta.

Unele sunt emotionante, altele au banalul zilelor de atunci, altele poarta amprenta evenimentelor importante - nunti, botezuri...unele dramatice - razboaie; iar in altele, secvente de mandrie.

La etajul Hambarului, un hol lung total vitrat leaga 3 dormitoare duble. La extremitati, doua dintre ele au cate doi pereti doar din geamuri si ofera imagini superbe!

Cel de la mijloc deschide o fereastra spre o curte de tara plina cu pomi, fanete si iarba inalta.

In Casa Munteneasca, echilibrul fin intre traditional si nevoia de confort actual s-a obtinut astfel:

casa este construita cu rigoare, dupa ce s-au studiat indelung schite din muzee si biblioteci, dupa ce s-a facut o cercetare a metodelor vechi de constructie, dupa ce fiecare detaliu a fost verificat, discutandu-se cu batranii satului.

Rezultatul aduce aici studenti la Arhitectura, pentru a tine cursuri la fata locului. 

Confortul contemporan este asigurat prin deschiderea catre turismul occidental. Acesti oameni, indragostiti real de Romania, privesc obiectiv spre ce pasi in fata au altii, in aceasta privinta.

Designul interior combina ca si in Hambar, elemente recuperate din parti din rafturile de la pravalia bunicului - de exemplu, barne vechi din hambare abandonate, unelte, fotografii de familie foarte vechi, cu mobilier si decoratiuni moderne dar potrivite ca in reviste, in privinta texturilor si a combinatiilor de culori.

De la proprietari am auzit o idee ce ni s-a parut atat de adevarata: "Cine vrea sa candideze la o primarie, trebuie sa vina cu dovezi ca a vizitat de cel putin 5 ori un oras occidental similar cu cel unde candideaza".

La parter avem un spatiu deschis cu semineu, canapele si fotolii; o masa mare langa biblioteca si o bucatarie utilata integral. prispa cu bancute si mese.

Camerele in care am stat

Nu incape indoiala ca nu ne-ar fi placut oricare dintre camere, mai ales ca le-am vazut pe toate; dar parca acestea doua in care am stat ne-au ramas in inima!

Doi pereti din 4 sunt doar din geamuri, asa ca privelistea spre padure, livada si flori te relaxeaza total.

Risti sa ratezi vacanta, ramanand inchis in camera, atat de frumoase sunt.

Tavanele foarte inalte iti dau un motiv in plus de confort. Suprafata generoasa, cat sa incapa un pat larg si un fotoliu imparatesc ca marime si comoditate. O masuta asezata la fereastra, cu un buchetel de lavanda si doua sticle cu apa.

Paturile au saltele foarte, foarte, foarte relaxante, iar pilotele, pernele si lenjeriile sunt aduse din lantul celor mai mari hoteluri din lume.

O baie cu cada iar in cealalta doar cu dus. Asa de placut sunt amenajate, cum de putine ori am vazut, fiind foarte de efect tapetul inflorat. 

Gelurile sunt din gama aceea pe care o sparlesti la plecare. Stim, nimeni nu face asta 🙂

UPDATE

In momentul in care noi am vizitat Satul Banului, gazdele erau deja in constructie cu un nou spatiu, Patulul. Astazi este deja finalizat si adaposteste doua camere superbe, ,,Mamaia de la vale’’ si ,,Mamaia din sus’’.

Pe vremuri, in gospodariile taranesti, patulul era acea constructie suspendata pe piloni, avand peretii impletiti din nuiele de alun, in care se depozitau cerealele. La Satul Banului, constructia a fost realizata cu materiale recuperate de la diverse hambare si patuluri dezafectate. Astfel s-au imbinat doua elemente: casele in copac - din ce in ce mai apreciate si o constructie traditionala din gospodaria taraneasca.

Spatiile comune

Casa Munteneasca si Hambarul au fiecare living, semineu, loc de servit masa, biblioteca, terase sau prispe. 

In curtea foarte mare exista pavilion cu mobilier de gradina, perne mari de pus pe iarba. Un adapost mobil pentru ciobani, ce poate fi transportat pe magari de pe o pajiste pe alta, face deliciul relaxarii in el. Chiar se poate dormi peste noapte, daca sunteti aventurieri.

O groapa circulara, cu canapele si loc pentru foc maricel in mijloc, va fi locul unde nimeni nu va rata sa petreaca serile. Sunt boxe wireless, se poate deschide un vin, o bere.

In spatele curtii, pe o poarta, se ajunge in 2 pasi la rau.

Mancare

Va relatam o mica discutie avuta cu doi tineri care tocmai plecau de aici, incercand sa ne avertizeze:

" totul este frumos, totul e minunat, dar va vor omori cu mancarea! Este atat de buna si atat de multa, ca veti pleca cu cateva kilograme in plus! "

Satul Banului Guesthouse, mic dejun - demipensiune - pensiune completa

Noi am stat 2 nopti. Am plecat dupa micul dejun din a 3 a zi. Ne propunem sa va spunem ce am mancat cu totii.

Acasa la noi se gateste constant - ca in toate familiile cu copii, in special. Majoritatea deserturilor le facem in casa. Cu toate astea, aici am mancat altceva, iar daca am mai mancat - cum ar fi o zacusca, o ciorba sau o bucata de branza, nu au fost aceleasi gusturi...

Haideti sa va spunem:

La micul dejun se puneau platouri cu legume - rosii, castraveti, ridichi, ceapa; branzeturi, cascaval, jumari, salam de casa, rosii murate umplute cu crema de branza, masline si o geniala slanina fiarta in zeama de varza.

Se faceau omlete dupa reteta casei, ochiuri cum vroiai. Zacusti, unturi, paine prajita si boluri cu fel de fel de dulceturi de casa.

Cafele, limonade si siropuri. Fructe. Un platou cu patratele de fagure de miere te astepta la desert.

Pranzurile puneau pe masa boluri adanci cu ciorbe de perisoare si gaina, smantana groasa si ardei iuti, turte facute pe plita, tocanite usoare de vara, pulpe afumate de rata cu mancare de pastai. Iar la desert, tarte cu caise.

 

Seara, te asezai in jurul gratarului turcesc. Un loc ce merita nuantat, pentru farmecul ce il are o astfel de amenajare. Asadar un gratar lung, inconjurat de mese. Gazdele pregateau salatele, cartofii, legumele, garniturile. Marinau carnea - fie de pui, pastrame, cefe de porc. Pregateau fileuri de peste sau frigarui, carnati de casa.

Se aduna toata pensiunea in jurul mesei cu gratar. Fiecare isi frigea in dreptul lui ce dorea, cat manca; se desfaceau vinuri potrivite, beri, limonade. Toata lumea asa adunata de jur - imprejurul aromelor isi arata veselia, energia si o stare de bine nedisimulata.

Cred ca aceasta inovatie ar trebui preluata de toate pensiunile si oferita in loc de cina. Rezultatul este incredibil!

Are si un secret, de nu afuma mai deloc, dar il vom pastra, ca sa-l descoperiti acolo.

Un desert care ne-a mers la suflet e păsatul cu dulceata de coarne sau măcese. 

Se cauta in permanenta retetele bunicilor, fie pentru felurile principale, fie pentru deserturi. Unele se interpreteaza, altele se fac intocmai. 

Daca nu vrei sa faci nimic din ce ofera acest loc, tot trebuie sa ajungi aici, doar ca sa mananci mancare cu gust, pusa pe masa cu dragostea si bogatia cu care te hranea bunica!

Servicii si facilitati

Micul dejun este inclus in pret. Spuneam ca putem opta si pentru toate mesele sau doar demipensiune.

Se poate programa masaj, lucru mai putin obisnuit la proprietatile traditionale.

Exista parteneri ce inchiriaza biciclete normale sau electrice. Pentru noi - neantrenati, varianta electrica a fost o binecuvantare. Tot printr-un parteneriat se fac plimbari cu o caruta clasica, pe niste drumuri de care nu stiam ca pot fi asa frumoase in apropiere de Bucuresti. Plimbari cu caii in afara manejului, prin lizierele din lungul raului, chiar si prin padure, daca se doreste.

Exista doua pachete de off road cultural - cum il numesc proprietarii; o plimbare simpla pe dealuri, prin padure, unde aflam diverse povesti ale locului si o alta - de cateva ore, ce include si picnic. O masa luata in padurea adanca e ceva rar.

Nu va asteptati la urcari periculoase pe pante abrupte sau pe margini de prapastii. Dar traseul fiind impracticabil chiar cu masini de teren obisnuite, denumirea de off road cultural ni s-a parut inspirata.

Pentru noi a fost ceva ce nu am facut niciodata, un moment memorabil. Pentru fetele noastre a fost chiar maxim.

Cu rezervare inainte cu 48 de ore, se pot inchiria si motociclete pentru Enduro. Si tot printr-un parteneriat, la 10 minute de mers cu masina sunt terenuri de tenis cu nocturna, practicabile si iarna.

Pentru o familie cu copii, prinsa prea mult in responsabilitatea si rutina vietii, pentru un cuplu ce se regaseste seara, dupa o slujba lunga si obositoare, ma gandeam ca acest loc a fost gandit sa iti ia greutatea lumii de pe umeri.

Nu poti sa vii aici si sa nu sadesti in tine amintiri despre linistire, despre lipirea de partenerul tau, de copiii tai, de prietenii tai, daca calatoresti alaturi de ei.

Toate lucrurile marunte facute aici: sa te trezesti dimineata in linistea de la tara, noaptea sa se vada stelele, ziua sa vezi doar padure, sa privesti un foc, sa nu sune telefonul pentru ca nu exista semnal, sa mananci rustic, sa simti gusturi noi, puternice, copiii sa vada si sa mangaie animale de casa, pur si simplu sa ai timp sa visezi cu ochii deschisi, toate aceste lucruri banale ne fac pe noi, oamenii prea moderni, fericiti.

Doar ele singure sunt argumente puternice sa ajungeti aici, sa recuperati viata, linistea, sa rupeti ritmul.

Dar nu as renunta la off road-ul cultural, nici la calarie si nici la plimbarea cu caruta. Nu le gasesti oriunde, nu le facem mereu si se potrivesc perfect cu acest loc.

Va lasam sa priviti si un filmulet  de la vizita noastra aici.

Speram ca, impreuna cu articolele noastre, sa va ajute sa va faceti o idee cat mai reala despre locurile pe care le promovam.

Am putea sa credem ca de fapt toate lucrurile bune pe care le poti face aici sunt ocazii ca lumea sa stea impreuna, sa puna aer curat in plamani, sa se plimbe in natura, sa se rasfete cu placinte si prajituri de casa, pur si simplu sa absoarba linistea de aici.

Am putea crede ca toate acestea sunt ocazii care ni se ofera. Dar cunoscadu-i pe Ina si Razvan, am inteles ca de fapt Satul Banului Guesthouse este o premeditare, un concept asumat de proprietari pentru a oferi o alternativa, pe care nu vad de ce nu am incerca sa o experimentam.

Sentimentul pe care l-am avut a fost ca eram plecati departe, la munte - avand in vedere peisajul foarte frumos, fiind de fapt la maxim o ora de Bucuresti.

Pentru noi a fost perfect!

 

Yozi.ro va doreste vacanta frumoasa!

foto: satulbanului.ro; yozi.ro