Posted by
Parca nu mai ajungeam. Cu cat nerabdarea era mai mare, cu atat timpul se intindea mai mult. Pana la urma, odata intrati in Gura Humorului, waze-ul ne-a luat pe niste strazi normale, apoi ne-a strecurat pe altele mai inguste si in sfarsit am intrat pe poarta pe care scrie La Roata.
Am lasat masina in parcarea din fata si am dat o tura.
Pe cateva hectare cu privelisti neingradite asupra peisajelor din jur, stau impreuna, potrivite armonios, case taranesti vechi de peste 100 de ani, vile moderne, mai multe locuri unde putem servi masa, grill house, gift shop, locuri de joaca si casa in care stau gazdele.
Nu putem spune ca ne aflam la o pensiune, din moment ce am numarat 5 case traditionale in care se doarme, iar la vile am pierdut numarul.
Resort nu se potriveste deloc. Gazdele ii spun, mai aproape de adevar, "asezamant pentru oaspeti'.
Noi credem ca am ajuns in cel mai reusit si frumos "sat" romanesc, exemplul pe care trebuie sa-l urmeze toti urbanistii. Primarii ar trebui trimisi aici la pregatire, cu carnetelele in mana, sa vada pe viu cum pot fi asezate cladirile contemporane impreuna cu cele de identitate.
Asadar, suntem in vacanta in "satul La Roata" din Bucovina.
Tehnic, pe repede
In acest link veti gasi o descriere a caselor traditionale. Articol util pentru a lua rapid informatiile de baza; localizare, conditii, mese, imprejurimi.
Pentru o completare a acelor informatii, puteti citi aici despre experienta noastra in acest loc.
Pe repede, va spunem ca cele 5 case traditionale se inchiriaza integral si pot primi intre doua si patru persoane. In schimb, in vilele moderne se inchiriaza camere duble sau apartamente.
Sunt mai multe spatii, cu interioare frumoase si perfect finisate, cu design de inspiratie rurala, unde este servit micul dejun. Alegerea locului se face in functie de numarul total de oaspeti. Astfel, daca "satul" este plin, masa este servita in restaurantul mare; iar daca sunt mai putini turisti, intr-un alt loc mai intim.
Daca exista grupuri organizate, este servita cina la cerere. In ambele variante, mesele sunt de tip bufet.
Alaturi de aceste restaurante exista o casa foarte mare, cu bucatarie traditonala, unde se poate gati, se poate sta la masa, se pot da petreceri. Ca s-o identificati, veti urma indicatoarele "Grill House"
Pentru copii este amenajat un loc de joaca, sunt balansoare si un foisor unde sa se catere.
Drumul
Din Gura Humorului, pe cateva drumuri laterale, se ajunge aici fara probleme.
Ca stai in balconul dintr-o vila moderna si privesti spre o casa traditionala sau ca esti pe o prispa de peste 100 de ani si te uiti inspre cladirile contemporane, vei observa, ca si noi, cat de natural au reusit cei de aici sa le puna impreuna, sa le lege. Alei ce traverseaza iarba te duc de la jardinierele incarcate de muscate ale batranelor case, pana la tufele de trandafiri agatate de acoperisurile contemporane; fara granita, fara sa platesti o vama, ca treci dintr-un timp in altul.
Dar pentru ca putem alege sa fim cazati fie in casele traditionale, fie in vilele moderne, vom vorbi despre stilurile lor separat. Mai intai...
Stil traditional
Vom lasa mai degraba imaginile de aici si cele din acest articol sa va explice despre stilul celor 5 case traditionale pe care le putem inchiria, dar si al restaurantelor si al celorlalte amenajari de inspiratie rurala.
Noi va vom spune ca ne-a uimit lipsa aproape in totalitate a mirosului greu pe care il poarta casele vechi, mai ales cele din lemn.
Casa Dumitru - in care am stat noi, avea miros de hotel de lux modern; nici macar un fir de iz vechi.
In celelalte case am intrat sa vedem cum sunt amenajate, iar in unele dintre ele chiar am apucat sa facem si cateva fotografii, inainte sa se ocupe. Deci am petrecut ceva timp in interior. Nimic! Totul proaspat!
Desi ne plac casele vechi reconditionate (chiar credem ca sunt aur pentru turismul nostru), recunoastem onest ca nu prea ne cazam in ele, preferand confortul contemporan, unicul motiv fiind mirosul intepator al mobilierului, decoratiunilor, al casei in general, cu care nu prea ne impacam.
Aici, La Roata, nu este cazul. Gazdele spala constant, cu solutii speciale, toate elementele vechi, inclusiv tesaturi si covoare; aerisesc continuu, iar in combinatie cu rigoarea cu care fac curatenie, vom avea in privinta aerului, confortul celor mai pretentioase hoteluri.
Cel putin in casa in care am stat noi, nu am simtit deloc trecerea celor 110 ani.
Stil modern
Vilele au o arhitectura discreta iar apartamentele si camerele le vom gasi la parter sau mansarda. Camerele sunt albe, mobilierul este din lemn masiv si are note si patine rustice nedominante. Perdelele si draperiile sunt din vremurile noastre, iar unele covoare au desene cu simboluri traditionale.
In toate camerele am vazut televizoare. Baile sunt spatioase si au incluse prosoape si cosmetice.
Casa in care am stat
Am putea spune ca am stat la tara, in casa bunicului Dumitru. O casa veche de mai mult de 110 ani, stramutata din Manastirea Humorului, facuta din barne de stejar, cu un spatiu verde urias de jur imprejur. Dumitru, pentru ca poarta numele unuia dintre bunicii gazdei.
Asadar o sa vorbim ca despre casa Bunicului, caci asta a fost starea.
Casa Bunicului Dumitru are prispa neigradita, asa ca sarim de unde vrem, in iarba. Intr-o laterala a casei, sopronul se largeste cu loc unde sa stam la masa in aer liber.
Grinzile din stejar sunt lasate frumos pe-afara, dar pe dinauntru e pusa tencuiala alba. Tot la interior, pe ici-pe colo, mai traverseaza barne vechi.
Multe ferestre, multa lumina naturala; sticla este una arhaica, imperfecta, turnata manual si de aceea veti vedea copacii strambandu-se la voi.
Sa fie 50 de metri de interior, nu mai mult, dar de o frumusete de basm romanesc.
Sa intram pe usa in varsta. Un hol sta asezat de-a lungul.
Intr-o parte, camuflat in decor rustic, sta ascuns frigiderul. Pe el, un expresor modern, vreo 3 feluri de cafea si mai multe de ceaiuri, apa rece de izvor intr-o sticla pictata manual.
In fata, o usa cu geam in partea de sus, deschisa spre o camera. Nu intram inca. Deocamdata intram in stanga. O camera lunga, cu 2 paturi de o persoana si o soba cum se facea pe vremea casei; si sa incalzeasca si sa pui ceva la fiert, ori ceva la copt. Frumoasa foc, cum altfel? Astazi doar decoreaza. Spatele ei trece in camera pe care nu am vazut-o inca. Pe vremuri, facea cald si acolo.
Haideti si in ea.
E mare, remarci imediat. Spatele sobei ocupa aproape un perete, dar intr-un mod perfect integrat, oferind si o bancuta cu aceasta ocazie. Genial!
Un pat dublu, un dulap si o lada de zestre, toate din lemn masiv. O masuta si 2 scaune, piese de muzeu functionale.
Nu simti din prima, nu le remarci, dar sunt televizoare in ambele camere.
In spate, un hol cu 2 fereste si-o bancuta. In dreapta, o usa care nu ne intereseaza. Baia in stanga. Cu cada, dus si un imens cos cu prosoape si cosmetice din belsug.
Ne povestea gazda, cu accentul ei cool bucovinean, ca pe vremuri atat iti trebuia, sa nu ai dantele la "cercefuri". Iti ieseau vorbe, ca nu ai femeie harnica in casa.
Asa ca in buna traditie, "cercefurile" din casa Bunicului Dumitru erau asa: unul pe care cosi dantele - sa ti se inmoaie inima cand le vezi, altul peste primul, ca sa-l protejeze, altul sa-l invaleasca, apoi unul sa te incalzeasca... Dar gazda - nepoata lui Dumitru, in plus fata de cercefurile albe ca laptele, a pus dantele si la perne si pernite; la perdele si perdelute; lampadare, felinare, stergare si mileuri. Si a facut la fel si la celelalte case.
Si este atat de curat si dormi asa de bine, ca nu mai vrei sa pleci niciodata!
Si toata casa miroase a zapada proaspat asternuta, a coaja de copac si levantica.
Si este atat de frumos, ca ti se linisteste sufletul!
Spatiile comune
Sunt 3 locuri unde putem manca. Unul mai frumos ca celalalt. In functie de cati turisti sunt in resort, se va decide unde se vor servi micul dejun si celelalte mese, daca este cazul.
O "casa a petrecerilor", acel Grill House, este un alt loc comun. De fapt e un sopron mare, cu gratar, frigidere, blat de bucatarie si ustensile, mese.
Ca petreci sau ca vii sa intorci o carne pe jar si sa te pui la masa, e perfect pentru ambele. Este solutia si cand alegi sa nu mergi la restaurant, ci sa te gospodaresti singur.
Curtea este regina spatiilor comune. Hectare de spatiu verde si vedere spre dealurile din zona. Amenajari de joaca pentru copii, balansoare, alei cu piatra si banci, flori peste tot.
Atat de mult tin oamenii acestia la spatiile inverzite, incat cel mai mare restaurant este sapat in pamant, ca acoperisul sa poata avea iarba pe care sa putem umbla.
Mancare
In prima noastra zi aici, am prins cazat un grup organizat, asa ca seara a fost servita masa si pentru ceilalti, daca doreau. Bineinteles ca da.
Cina de tip bufet cu sarmale moldovenesti, fripturi, produse traditionale, mai multe feluri de carnati, garnituri din legume gatite, mamaliga cu smantana si branza, salate, zacusca, ciuperci trase in tigaie, prajituri si placinte, ciorbe...
Toate cu un gust cum numai bucovinenii au harul sa-l dea mancarurilor.
Apoi, micul dejun ce da pe-afara de bogatie, tot de tip bufet: omlete, oua ochiuri sau fierte, carnati si sunca prajita, produse traditionale din carne si branza, lactate, salate de vinete si zacusti, legume si fructe, clatite cu cele mai bune gemuri din lume, prajituri, smantana si unt, cafea, sucuri si ceaiuri...
In concluzie, pentru cei cazati La Roata, micul dejun este inclus in pret. Daca veniti cu un grup mai mare, poate fi servita cina. Sau sa va potriviti ca noi, cand sunt multi turisti.
Dar va puteti folosi si de Grill House, pentru a va gospodari singuri. Mai mult ca sigur veti alege sa mancati celelalte mese in plimbari, asa cum am facut si noi. Pranzul ne prindea ba in parcul de catarari, ba la manastiri, iar la cina mergeam pe recomandarea gazdelor.
Din pacate, un mic accident a facut sa pierdem fotografiile cu mancarea, dar nu am indrazni sa nu va spunem adevarul despre cat de bine se mananca in acest loc.
Va servim totusi cu niste placinte care ne asteptau calde in casa bunicului Dumitru, intr-un cos acoperit cu un stergar.
V-am povestit in mare cam cum arata acest loc, cam ce am mancat. Nu am spus prea multe despre gazde, despre oamenii pe care i-am intalnit. Dar a venit momentul. Am spus si cum arata casa in care am stat, dar simtim nevoia pe final sa va spunem sentimentele pe care le-am avut in aceasta casa, in intreg "satul", in interactiunea cu cei de aici.
Oricat de bine arata un loc, daca nu sadeste in tine amintiri despre starile tale de atunci, tot degeaba. Cu totii luam din calatoriile noastre cadre vii, in miscare, ce au culoare si mirosuri, emotii si sentimente: "mama, iti amintesti cum era tocana aia? Da' placintele alea? Da' cum stateam noi pe prispa pana noaptea tarziu, inveliti in paturi! Si cum se vedea cerul! Ce zambet avea gazda...cat de fericiti au fost copiii..."
A fost o experienta sa avem o casuta traditionala doar a noastra! Aveam cerdacul nostru unde taiam un pepene, citeam fetelor sau pur si simplu stateam ca "babele" si ne uitam cum trece lumea prin fata casei noastre (adica turistii cazati), aruncand, cum ne e genomul, cate o barfa: "ia uite ce inalta e ea fata de el"; "grupul asta e ala cu bicicletele! I-am vazut eu la receptie". Vorbe din astea, nevinovate si venite dintr-o plictiseala binemeritata, cand fugi cateva zile sa te relaxezi. Apoi, aveam pisica noastra si catelul nostru. S-au aciuat, ba sa prinda de mancare, ba sa se joace. Fetele au fost fericite sa-i alerge pe-acolo. Pe catel l-am botezat Ventilator. Un sarmos alb-gri, dragalas tare. Daca il veti intalni, ne veti da dreptate cu numele. Pur si simplu nu i se oprea coada.
Si na, ca intr-un sat ce e, te salutai cu toata lumea, toata lumea te intreba cate ceva. Ieseai pe seara la plimbare in curtea ce nu se mai termina, te mai asezai pe o banca, te mai apropiai de o casa frumoasa, crezand ca nu e nimeni. Iti lipeai nasul de geam, sa vezi ce-i inauntru. Inauntru, un chip relaxat de olandez, de exemplu. Schitai un zambet natang, fluturai bratul a scuze si continuai plimbarea.
Vara, pur si simplu te imbeti de la parfumul sutelor de flori de peste tot si al fanului cosit.
Va lasam sa priviti si un filmulet de la vizita noastra aici.
Speram ca, impreuna cu articolele noastre, sa va ajute sa va faceti o idee cat mai reala despre locurile pe care le promovam.
Despre oamenii de aici, numai amintiri placute. Cand mergem la masa vom intalni doamnele care trebaluiesc pe-acolo, fie la servire, fie la bucatarie. Sunt vesele si le place sa stea de vorba. Nu stim cum sunt altii, dar si noua ne place sa cunoastem oameni noi, asa ca ne-au gasit.
O sa mai intalniti o doamna foarte prietenoasa si saritoare, toata numai zambet. Un fel de argint viu: ba la receptie, ba cu grupurile mari de calatori, ba ajutand prin restaurant. De la ea luati toate informatiile despre zona si unde sa iesiti la plimbare.
Pe gazde le intalnesti mai tot timpul. Trec de colo-colo, cu treburi. Mereu ne intreaba daca avem nevoie de ceva. La urma urmei locuiesc aici, suntem consateni, cum s-ar zice.
Casele traditionale poarta din dragoste, numele celor din familie - fiica, bunici, strabunici: Anastasia, Dumitru, Elisabeta, Zenovia si Vasile. Restaurantul mare, perla acestui loc, poarta din dor numele tatalui, Constantin.
Cand o veti intalni pe nepoata si fiica celor mentionati, o sa aveti probabil acelasi sentiment ca si noi, ca este aproape imposibil ca acest loc sa apartina unui om atat de fragil. Aproape nu asociezi vocea calma, blanda si modestia, cu un loc atat de vast si foarte bine pus la punct.
E greu de tinut o pensiune cu 5 camere, daramite La Roata.
Rafinamentul si delicatetea amenajarilor interioare, arhitectura intregului spatiu, cu increngaturi de traditional si modern, sunt parti din sufletul ei si, mai ales, dintr-o amintire despre care nu va putem spune. Veti afla, daca ajungeti s-o cunoasteti.
Daca nu vom gasi foarte multe locuri in Romania la fel ca La Roata, este pentru ca acest loc nu este cladit din materiale de constructie.
Acest loc este povestea de viata a unei familii si fiecare coltisor are suflet si amintire! De aceea este totul ingrijit cu atata dragoste!
Yozi.ro va doreste vacanta frumoasa!
foto: yozi.ro; la-roata.ro
